Spune-mi o poveste!

"A fost odata"...Asa incep toate povestile. Cuvinte care te rapeau in copilarie din lumea ta simpla si te purtau departe pe taramuri fermecate. Magia basmului te invaluia atat de tare incat refuzai complet sa iesi de sub vraja ei. Nici cuvintele "si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus copii o mare minciuna" nu te convingeau ca eroii tai nu au existat aievea. Ba mai mult, in sufletul tau speri ca intr-o zi ai sa fii si tu o printesa care, asemeni oricarei eroine de basm, vei fi salvata de un print si dusa la palatul lui.
Si copilaria trece. Basmele raman insa parte permanenta din viata noastra. Pentru unii vor constitui punctul de plecare in stilul de viata pe care si-l vor constitui.Si astfel, fetitele ce starneau simpatia oricui in jocul lor inocent de-a printesele, sfarsesc prin a fi proiectia acestor personaje in lumea reala, o lume trecuta de mult de etapa basmelor.
Si nici acum, ca nici atunci cand eram copii, nu sesizam ridicolul acestui rol. Suntem prea absorbite de personajul pe care il interpretam ca sa ne putem abate de la poveste. Ba mai mult decat atat ne straduim sa adaptam intocmai scenariul basmului la viata noastra.
Astfel prima conditie pe care ne straduim sa o ideplinim este sa fim o replica fidela a imaginii clasice de printesa: cosite lungi, "negre ca abanosul" sau "aurii ca spicul de grau (nu exista alte obtiuni), buze rosii "ca sangele" si piele atat de fina incat sa simta chiar si un bob de mazare prin saltele si perne de puf.
Dar dupa cum a inteles si Cenusareasa, nemaivazuta ta frumusete stereotipica nu e de ajuns ca sa devii regina balului. Mai ai nevoie si de o rochie nemaivazuta, de conduri ce pot fi folositi in caz de necesitate pe post de carte de vizita si etalon pentru marimea ideala de picior si nu in ultimul rand un mijloc de transport adecvat statutului tau, care presupune de regula cai puternici struniti de un voicuvizitiu.
Dupa ce toate accesoriile au fost achizitionate se trce la urmatoarea etapa: ascultarea povetelor maivarstnicelor intelepte. Toate printesele autentice respecta aceste sfaturi cu valoare de crez.
Primul dintr ele: niciodata nu ajungi prima la bal. Altfel te-ai expune riscului ca pana sa inceapa petrecerea sa fii atrasa intr-o conversatie si demascata. Deci a doua regula de aur este sa eviti orice tip de dialog care ti-ar trada identitatea, adevarat origine si fabuloasa discrepanta dintre esenta si aparenta. Salvarea ta in astfel de situatii va fi cum era de asteptat printul cel frmuos. Acesta va ramane vrajit de farmecul tau din prima clipa. Il vei lasa fara cuvinte si intreaga noapte si-o va petrece dansand cu tine si contemplandu-ti frumusetea. Vei fi admirata de toti cavalerii si invidiata de domnitele aspirante la tron, care nu au reusit insa se epateze printr-o aparitie la fel de spectaculoasa ca a ta.
Si cand constati ca magia serii incepe sa se risipeasca si printul se dezmeticeste din valtoarea dansului te sustragi discret din decor si lasi in urma ta semne mari de intrebare, pe care naivii le vor asocia misterului. Zana cea Buna stia si ea atunci cand te-a invata sa pleci in graba de la petrcere ca misterul care declanseaza imaginatia e cea mai buna arma de seductie.
Si cum aceste reguli de aur au rezultat garantat lasi intamplator in urma ta un indiciu care il va conduce pe print la tine si pe tine la altar. Doar nunta e principalul obiectiv urmarit de fiecare basm. E apogeul reusitei oricarei printese. Fara print nu ar exista regine. Ei sunt doar cei care , prin casatorie, le ofera acest statut.
Ce pierd insa ele din vedere, inconstient sau deliberat,este ca formularea "pana la adanci batranete" marcheza sfarsitul oricarui basm. Iar magia in astfel de povesti dureaza doar trei zile si trei nopti(to be continued)