Sa invatam deci sa iubim deopotriva si cepele si zilele de luni!

Citeam zilele trecute un status care spunea, tradus aproximativ, ca oamenii falsi isi mentin o imagine, pe cand oamenilor reali nu le pasa (,,Fake people have an image to maintain. Real people just don`t give a shit!") Si m-am intrebat atunci cum pot fi oare oamenii falsi? E de vina oare doar neconcordanta dintre modul fiecaruia de a se vedea pe sine insusi si modul in care e perceput de ceilalti sau e mai mult de atat? E inabilitatea noastra de a corela tot ceea ce inseamna un individ, de a vedea dincolo de ce se afiseaza, mai departe de "imagine". Oamenii sunt asemeni cepelor, un ansamblu de de imagini, elemente si personalitati care se suprapun in straturi concentrice. Primul strat, cel exterior, reflecta modul in care suntem vazuti de cei mai multi din jurul nostru. Putin se incumeta sa caute sub acest prim start. Implica rabdare si toleranta. Si mai putini sunt cei care vor cauta si mai adanc spre interior. Cativa vor intra transant in sufletul tau si isi vor lua aroganta ca te cunosc in profunzime doar pentru ca au vazut o sectiune... Nu poti cunoste un om in toata profunzimea lui.Incercand sa cauti miezul inlaturand fiecare strat e mai mult decat zadarnic. Trebuie sa acceptam oamneii ca intregi si sa-i lasam se se descopere. Intai lor insisi si apoi noua celorlati. Doar asa ii poti intelege. Doar asa ii poti iubi. Iubesc tot ce inteleg si incerc sa inteleg tot ceea ce iubesc. Restul e doar necunoastere. Restul e doar nepasare. Dar oamenii reali ce sunt? Oameni reali ii percep asemeni zilelor de luni. Nu le iubesc de fiecare data. Si cu toate astea in fiecare zi de luni e luni. Ma educ sa le accept. Le dedic cartile si muzica preferata. Ma educ sa le iubesc. Nu le las insa sa imi schimbe dispozitia. Stiu ca urmeaza sa le preceada ceva mai bun. Sa nu ne limitam viziunea. Sa ne limidam doar nepasarea. Sa iubim deopotriva cepele si zilele de luni.